Cântecul Viața pe un peron -Fragment- Octavian Paler

Noi suntem ca un cântec, nu credeţi?

Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit.

Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna.

Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrşitul.

Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit.

Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica.

Surse: http://www.flickr.com http://9tate.files.wordpress.com http://cms.arond.ro http://desktop-wallpapere.blogspot.com http://www.artarelaxarii.ro http://www.efinance.ro http://www.anti-aging-systeme.com