m-aş sinucide, dar e primăvară un mugur văd pe creanga mea de vis în braţe-mi cântă vesel o vioară un vânt adie prin floarea de cais avansare automată

amurgul cald, îţi freamătă pe buze iar luna ninge dorul meu târziu, azi nu mai am la îndemână scuze e prea aproape sângele tău viu

te vreau ca pe o gură de apă, când setea gândirea îmi frânge, când visul îmi arde sub pleoapă, când dorul e lavă în sânge

ah, cât te-am aşteptat eu, primăvară, amantă focoasă cu buze de fruct, sunt gata să mă tăvălesc cu tine prin iarbă, din trupul tău moale şi cald să mă-nfrupt.

dorinţa vie-mi bate-n pragul serii prin mine umblă dulce o vioară îmi înfloreşte inima şi merii m-aş sinucide dar e primăvară N. Craciun

opreagg.blogspot.com