ERA odată un mare violonist pe nume: PAGANINI Unii spuneau că el era foarte ciudat. Alţii, că era supranatural.

Notele magice pe care le scotea vioara sa aveau un sunet diferit, de aceea nimeni nu voia să piardă şansa de a vedea spectacolele sale.

Într-o seară, loja unui auditoriu ticsit de admiratori era pregătită pentru a-l primi. Orchestra intră şi a fost aplaudată. Dirijorul a fost, şi el, ovaţionat. Mai mult, când apăru figura lui Paganini, triumfant, publicul deliră.

Doimi şi note întregi, treizecidoimi şi şaizecipătrimi, şeisprezecimi şi semişeisprezecimi păreau să aibă aripi şi să zboare la atingerea degetelor sale încântătoare. Paganini aşeză vioara sa la umăr şi ceea ce se auzea era indescriptibil.

Deodată, un sunet straniu întrerupse amuzamentul de la parter. Una din corzile vioarei lui Paganini se rupse. Dirijorul se opri. Dar Paganini nu se opri. Uitându-se la partitura sa, continua să scoată sunete frumoase dintr-o vioară cu probleme. Orchesta se opri. Publicul se opri.

Înainte ca publicul să se însenineze, un alt sunet perturbator distrase atenţia spectatorilor. Dirijorul şi orchestra, exaltaţi, începură să cânte. Se rupse o altă coardă a vioarei lui Paganini. Dirijorul se opri din nou. Orchestra se opri şi ea. Dar Paganini nu se opri.

Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, el uită dificultăţile şi înaintă scoţând sunete dintre cele mai imposibile. Dirijorul şi orchestra, impresionaţi, se întoarseră la cântat. Dar publicul nu-şi putea imagina ceea ce avea să se întâmple. Toţi spectatorii, uluiţi, exclamau: OHHH!

Se rupse o a treia coardă a vioarei lui Paganini. Dirijorul se blocă. Orchestra se opri. Respiraţia spectatorilor se tăie. Însă Paganini continuă. Scoase toate sunetele de la unica coardă care rămase din vioara sa distrusă, ca şi cum ar fi fost un contorsionist muzical.

Nicio notă muzicală nu a fost uitată. Dirijorul se încurajă. Orchestra se motivă.

Publicul trecu de la linişte la euforie, de la inerţie la delir. Paganini ajunse la glorie. Numele său străbate timpul. Nu este tocmai un violinist genial. Este simbolul profesionistului care continuă să meargă înainte în ciuda imposibilului.

Nu totul e pierdut. Mereu există o coardă; Cântând la ea, exersezi talentele tale. Morala istorioarei Când totul pare că se prăbuşeşte, dă-ţi o şansă şi continuă mai departe. Niciodată nu ţi se vor rupe în viaţă toate corzile.

Când eşti descurajat, să nu renunţi niciodată. Trezeşte-l pe Paganini din tine şi avansează pentru a învinge. Victoria este arta de a continua.