MAGDALENA

Gând 10 Inspiraţia este fundamentul artelor în genere, ea este exact ca impulsul electric care stârneşte fulgerul între doi poli. În momentul în care tensiunea între doi poli se creează, fulgerul apare. Fără fulger nu poate să existe fulger Nichita Stanescu

Eşti trist astă-seară, îi spuse pasărea, văd eu că eşti trist… - Nu, nu – răspunse soldatul, - Şi totuşi pari trist, zise pasărea cea albă, pari trist. - Nu, nu sunt trist, răspunse soldatul, nu, nu. - Eşti trist astă-seară, văd eu, ai ceva pe suflet – mai zise pasărea albă. - Nu, nu sunt trist – şi lasă-mă-n pace! se răsti la ea soldatul. Pasărea se desprinse de pe braţul lui şi zbură fâlfâind din aripile ei mari şi albe, foarte albe. - Unde-o fi plecat pasărea aia cuvântătoare? se trezi deodată soldatul, vorbind singur. Soldatul şi Pasărea

Umbra ta, lovindu-se de ziduri, iar se sparge-n cioburi colorate. Oh, de-aceea m-ai zărit în stradă adunând pierdutele-i pătrate. Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii, peste geamuri ţi le-aşez cu grijă, verzi, albastre, galbene şi roşii, încoifate-n creştet cu o sprijă. Când te vei trezi, lipiţi de geamuri, arlechini din sticle colorate vor lăsa prin ei să-ţi cadă-n braţe soarele, mereu la jumătate Vitraliu

Dă-mi Doamne victorie, ajută-mă să-mi înving duşmanii, pielea de pe mine, marginea, orele, anii.

Al meu suflet, Psyhée A venit un înger şi mi-a zis: - Eşti un porc de câine, o jigodie şi un rât. Pute iarba sub umbra ta care o apasă; mocirlă se numeşte respiraţia ta! - De ce, i-am strigat, de ce? - Fără pricină! A venit îngerul şi mi-a zis: - Mai străvezie este sticla decât cel mai statornic gând al tău! În curând ai să mori şi viermi îţi vor forfoti în nări, în bot, în rât, în trompă! - De ce, i-am strigat, de ce? - Fără pricină! îmi zise îngerul... Apoi îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul a plecat cu aripi de aur zburând într-un aer de aur. Fluturi de aur fâlfâiau în aura îngerului de aur. El zbura aiurit, el era cu totul şi cu totul de aur. El se depărta către o depărtare de aur, în care apunea soarele de aur. - De ce te îndepărtezi de la mine, i-am strigat, de ce pleci, de ce? - Fără pricină mi-a răspuns,fără pricină...

Mit Incapabil să pierd inapt pentru fire, alerg în neştire. Foarte greu mă primesc să fiu cum sunt. Locul ceresc e sub pământ. Iar pământescul mănâncă de foame cerescul.

Numărătoarea Numărătoarea începe cu doi. Unul nu este numărabil Plouă Doamne şi transformi în noroi sufletul meu de câmp arabil Numărătoarea începe cu doi Unul nu este şi nici nu există Pământ amestecat cu apă, noroi se numeştre cu vorba cea tristă Numărătoarea începe cu doi, dar, şi sfârşitul... Plouă peste infinit. Murdar de noroi sau, născător de noroi e infinitul.

Din nou, noi Bun, dar cu noi cum rămâne? Ei au fost mari, tragici, sfinţi... Ei au mâncat pâine, părinţilor noştri le-au fost părinţi. Dar noi, dar cu noi?... Lor le-a fost frig, au pătimit, au mers prin zăpadă, prin noroi, au murit şi s-au nemurit. Noi trăim, cu noi cum rămâne? S-a hotărât ceva? S-a hotărât? Când anume şi ce anume? Suntem, dar ne este urât!

Poemul epitaf al lui Nichita Stănescu

Omagiu PENTRU UN INGER….. NICHITA MAGDALENA